Fiecare om are măcar un Vis – dacă nu mai multe- şi când vezi că Visul tău prinde forme ale realităţii, înţelegi că viaţa ta are sensul pe care l-ai tot căutat.
Născut din Visul unei romance care şi-a dorit să-i ducă pe elevii din Şcoala 31 din Bucureşti să vadă Europa, proiectul Comenius „Regards croisés des jeunes sur le development durable” a născut alte Vise...
17 mai 2010:
În curtea şcolii (Şcolii 31, Bucureşti) e lume multă. Bagaje îmbrăţişări, emoţii, nerăbdarea tuturor...anunţă călătoria în care vor pleca.
Am călătorit doua zile, trecând prin câteva state europene, pe care mulţi le ştiam doar din vederi sau din atlase, iar realitatea ne-a demonstrat ca se poate... şi mai bine.
19 mai 2010:
Am ajuns la Montpellier dimineaţa, când străzile erau pustii. Norii-care ne-au însoţit pe tot drumul s-au risipit dintr-o dată, făcând loc soarelui.
Oraşul pare primitor şi vegetaţia bogată răsare de pretutindeni, făcând o plăcere dintr-o simplă plimbare pe străzi.
După-amiază am plecat la Avignon cu gândul la două repere culturale şi istorice: Palatul Papilor şi Podul Avignon.
Palatul, întâia reşedinţă a papilor, este un loc impunător, cu săli ample şi picturi simbolice. Aici istoria şi-a scris pagini semnificative, pe care mai apoi le-au răsfoit aceia care au vrut să ştie.
Apoi am urcat pe celebrul pod de la Avignon, de pe care ai prilejul să te bucuri de o imagine de ansamblu a zonei.
20 mai 2010:
Dimineaţă am mers la Colegiul „Leon Cordes”- Grables. Elevii implicaţi în proiect ne-au întânpinat la intrarea în şcoală cu cântece şi jocuri. Dar pentru că şi echipa noastră pregătise câteva cântece populare româneşti, câteva cântece în limba franceză şi două dansuri populare, tensiunea începutului s-a stins repede.
După o braşoveancă încinsă în curtea şcolii franceze gazdă, am fost invitaţi într-o sală de clasă.
Echipa proiectului a oferit daruri gazdelor, iar apoi copiii s-au prezentat în limba franceză, astfel încât aveai impresia că sunt toţi elevii aceleaşi şcoli.
A urmat o după-amiază de poveste! Picnic la zoo şi vizită! Sera Amazoniană! Prietenii! Cuvinte! Multe cuvinte! Cuvinte româneşti, cuvinte franţuzeşti, cuvinte în spaniolă, engleză... cuvinte ce au legat suflete decopii din locuri diferite, făcându-i dornici să se cunoască mai bine.
Şii! Un popas de câteva ceasuri la Palavas, pe malul Mării Mediterane. Nisipul cald şi fin, soarele generos, apa albastră, pescăruşii, totul se îmbia.
La întoarcere, ne-am oprit în bazarul din apropierea plajei şi am admirat flamingi pe malul lacurilor ce se nasc în apropierea mării.
21 mai 2010:
De la şcoala gazdă, am plecat cu un tramvai albastru pe care erau desennaţi pescăruşi, spre centrul oraşului. Aici pe esplanadă, se organiza Ziua biodiversităţii. Cu acest prilej, elevii clasei a VII-a B au lansat iniţiativa „Apă pentru viaţă ”, atrăgând astfel atenţia asupra necesităţii folosirii raţionale a apei.
După un picnic ,am plecat la Acvariu.
Pe mine, m-a impresionat totul aici, de la sala motoarelor, până la simularea furtunii; de la diversitatea speciilor până la imensul acvariu în care existau rechini, pisici de mare, peşti de diferite mărimi, culori, forme...
Seara a fost minunată!
După ce au petrecut câteva ore în familiile prietenilor francezi, elevii noştrii s-au întors la hotel fericiţi. Au rămas pe terasă, povestind, râzând, glumind şi, nu în ultimul rând, făcând un bilanţ al acestor zile.
Deşi ziua următoare plecam devreme la drum, copiii noştri au dansat hore şi sârbe cu prietenii lor, au organizat jocuri şi s-au desparţit cu greu unii de alţii.
22 mai 2010:
Drumul spre casă pare mai scurt! Ne oprim să respirăm aerul din Monaco, numărăm conştincioşi tunelele ce leagă Franţa de Italia, iar seara ne oprim la Padova.
23 mai 2010:
Se anunţă o zi grozavă! Ne vom opri întâi la Veneţia!
Plimbarea cu vaporaşul, aerul acela vechi al oraşului, dulcea limba italiană- soră bună cu limba noastră- totul te invită la visare. Tor ce vezi te face să-ţi doreşti să revii pe aceste meleaguri!
24 mai 2010:
Drumul nostru ne-a dus mai departe... Prin Austria, prin Ungaria- aici cu o escală la Gyor- pe autostrăzi aglomerate, prin munţi înzăpeziţi, prin sate de oameni gospodari... până ACASĂ.
Nu ştim cu ce să începem povestea călătoriei noastr, dar un lucru e sigur de făcut: peste o săptămână, prietenii noştrii din Franţa vor fi oaspeţii noştrii şi sper că vor putea şi ei să spună, dupa ce vor pleca de la noi, că şi-au împlinit un vis, măcar unul dintre multe altele pe care sigur le au.
Strângând în suflet cu putere amintiri scumpe, a consemnat
prof. Cati Fulgeanu
Ma bucur foarte mult ca elevii din ziua de azi au oportunitatea de a lua parte la proiecte interculturale si ma bucur ca mai exista profesori ca dvs., care se implica in educatia copiilor. Mi-ar placea sa vad mai multe poze.
RăspundețiȘtergere